Consiliul Național al Productivității (CNP) a publicat recent raportul "O lume în schimbare - Productivitate, competitivitate și tranziție digitală", punând în evidență provocările și oportunitățile pentru economia franceză. Într-un context de tranziții structurale accelerate, acest document abordează trei axe majore: evoluția productivității, competitivitatea relativă a țării și impactul noilor tehnologii asupra creșterii.
Instituit în 2018, CNP, prezidat de Natacha Valla și găzduit de France Stratégie, are ca misiune să consilieze guvernul cu privire la politicile economice legate de productivitate, să evalueze efectele acestora și să alimenteze dezbaterea publică. Prin acest al cincilea raport, propune o lectură a transformărilor în curs, adesea împărțite între obiective pe termen scurt și imperative structurale pe termen lung.
Scăderea productivității: o provocare de depășit
Distanța nivelului productivității muncii pe cap de locuitor față de tendința sa pre-Covid este estimată la 5,9%. Această slăbiciune aparentă nu trebuie interpretată ca un semn de stagnare economică, rezultând în primul rând dintr-o piață a muncii dinamică, concretizată prin crearea de locuri de muncă. Pentru lucrători, acest fenomen s-a tradus printr-o îmbunătățire a puterii de cumpărare, dar această diminuare ridică îngrijorări cu privire la sustenabilitatea creșterii.
Analizele CNP arată că două treimi din declinul productivității față de tendința pre-Covid pot fi explicate prin factori tranzitorii: învățare, retenția locurilor de muncă în sectoare confruntate cu o scădere tranzitorie a activității lor, efecte de compoziție ale forței de muncă (proporție mai mare de locuri de muncă mai puțin calificate). Treimea rămasă, mai structurală, evidențiază o potențială scădere a ritmului productivității, împărtășită cu alte țări europene. Pe termen lung, această dinamică ar putea pune probleme dacă nu este însoțită de un surplus de investiții și de transformare productivă. Creșterea ocupării forței de muncă nu poate, de una singură, să garanteze sustenabilitatea creșterii economice.
Un consolidare fragilă a competitivității în comparație europeană
Pe terenul competitivității, indicatorii recenți reflectă o anumită îmbunătățire, în special în industria manufacturieră. În 2023, reducerea deficitului comercial al Franței a fost însoțită de o redresare a cotelor sale de piață la export. Scăderea relativă a costurilor salariale față de Germania constituie una dintre pârghii. Totuși, această evoluție rămâne fragilă.
Pe de o parte, costurile salariale franceze rămân, în general, mai mari decât media zonei euro, în special față de țări ca Spania sau Italia. Pe de altă parte, creșterile de costuri în serviciile pentru întreprinderi și transportul de mărfuri - intrări critice pentru industrie - ar putea pune rapid în discuție câștigurile observate. Competitivitatea non-preț rămâne o provocare, produsele intermediare, de investiții și de consum franceze fiind adesea percepute ca prea scumpe în raport cu calitatea lor. Dacă aceste costuri continuă să crească, eforturile de a întări competitivitatea de preț riscă să se erodeze.
În fața acestor constatări, Franța se confruntă cu alegeri strategice. Două opțiuni majore i se oferă:
- Miza pe inovație pentru a îmbunătăți productivitatea și a întări competitivitatea non-preț;
- Controlul costurilor salariale pentru a-și păstra competitivitatea pe piețele internaționale
Un impact amânat dar potențial decisiv al tehnologiilor digitale
În cele din urmă, raportul revine asupra rolului încă ambiguu al tehnologiilor digitale: IA, în special GenAI, precum și robotica, în evoluția productivității. Dacă impactul lor global rămâne, în acest stadiu, modest în statisticile agregate, mai multe elemente sugerează că o accelerare este posibilă. Cu condiția, însă, a unei difuziuni mai largi în sectoarele cu intensitate mare de forță de muncă și a unei creșteri a competențelor lucrătorilor.
Însă, Franța, ca și UE, înregistrează un decalaj semnificativ față de Statele Unite în ceea ce privește investițiile tehnologice. Acest deficit de efort, dacă nu este rapid compensat, ar putea cântări durabil asupra creșterii potențiale. Raportul Draghi (2024), care cere un cadru european consolidat pentru a stimula competitivitatea prin inovație, subliniază această urgență.
Poate Franța să recupereze acest decalaj? O strategie de investiții susținută în digital, susținută atât de politicile industriale naționale, cât și de instrumentele europene, ar putea fi una dintre cele mai puternice pârghii pentru a reconcilia productivitatea, ocuparea forței de muncă și suveranitatea economică.