Anunțul recent al OpenAI privind integrarea unei funcționalități de cumpărături în ChatGPT ridică întrebări despre strategia sa comercială și pune o întrebare fundamentală: cui se adresează OpenAI, segmentului B2B, cunoscut ca fiind mai profitabil, sau direct publicului larg (B2C)? Totuși, trebuie să nuanțăm această opoziție: deși interfața destinată publicului larg constituie un factor esențial pentru adoptarea pe scară largă, adevărata sursă de venituri pentru OpenAI rămâne în continuare segmentul B2B, în special prin comercializarea API-urilor sale către companii.
Până acum, OpenAI părea să se fi poziționat, în ciuda aparențelor, în principal ca furnizor de tehnologie de vârf destinat să fie integrat de alte companii în soluții inovatoare. Numeroase startup-uri și mari companii au adoptat GPT și alte produse OpenAI ca fundament tehnologic esențial pentru ofertele lor comerciale. Cu toate acestea, această nouă funcționalitate de cumpărături accesibilă direct prin interfața destinată publicului larg, ilustrează modul în care OpenAI continuă să își extindă vizibil domeniul de acțiune către consumatorul final. Această strategie către indivizi nu este probabil o finalitate în sine, ci mai degrabă un mijloc strategic de a consolida adoptarea masivă a tehnologiei sale și de a-și întări statutul de actor indispensabil pe piață.
Această strategie ar putea părea seducătoare la prima vedere: să ajungă direct la consumatori, să extindă vizibilitatea AI și să democratizeze aplicațiile sale zilnice. Totuși, această abordare nu este lipsită de riscuri. De fapt, prin multiplicarea funcționalităților și atacarea frontală a piețelor rezervate tradițional partenerilor și clienților săi B2B, OpenAI ar putea treptat să-și fragilizeze ecosistemul, sau chiar să canibalizeze companiile cliente care au avut încredere în tehnologia sa pentru a-și construi propriile soluții ce oferă suprapuneri de recomandare sau asistență online.
OpenAI pare astfel să joace un joc complex de echilibrist: să își extindă serviciile și să seducă publicul larg, rămânând în același timp indispensabil pentru companiile cliente. Desigur, această abordare este facilitată de hegemonia și avansul semnificativ de care se bucură OpenAI în prezent, ceea ce reduce riscurile imediate ale unei concurențe directe prea penalizante pentru ecosistemul său. Cu toate acestea, această alegere strategică ridică întrebări despre viabilitatea pe termen lung a unui model economic în care furnizorul de tehnologie ar putea deveni, de asemenea, un concurent direct al companiilor cliente.
Pe termen lung, această dinamică ar putea încuraja companiile partenere să caute sau să dezvolte soluții alternative, mai puțin dependente de un actor care ar putea, în orice moment, să le invadeze teritoriul. Dacă acești clienți ar avea interesul să fie asigurați cu privire la limitele strategice pe care le-ar stabili OpenAI, aceasta din urmă nu are niciun interes, cel puțin public, să-și limiteze propriul apetit în fața unei concurențe tot mai agresive. În acest context, este greu de imaginat că OpenAI va renunța voluntar la viitoarele oportunități de creștere, confirmând astfel impresia că nimic nu va putea cu adevărat să-i reducă apetitul acestui gigant tehnologic.
Tradus de OpenAI à la croisée des chemins : quand l'élargissement B2C interroge le cœur de sa stratégie B2B